ISTORIC

Porcusorul
de Guineea este o specie care face parte din clasa Mammalia (mamifere),
Ordinul Rodentia (rozatoare), Subordinul Hystricomorpha, Familia
Caviidae, Subfamilia Caviinae, Genul Cavia.
Locul de origine al acestui mic mamifer este America de Sud.
In cercurile stiintifice de specialitate numele speciilor genului
Cavia (Pallas, 1766) si numarul lor prezinta adesea un subiect de
discutie. Exista denumiri care de unii cercetatori sunt considerate ca
nume al unei specii distincte ale genului Cavia, pana cand de altii sunt
considerate doar ca sinonime ale unor specii deja existente ale genului
Cavia. Cei mai multi cercetatori considera valabila sistemul de
clasificare a Institutului Smithsonian (Mammal Species of the World,
Smithsonian Institution), dupa care genul Cavia are cinci specii.
Acestea sunt urmatoarele:
Cavia tschudii (Fitzinger, 1857)
Cavia aperea (Erxleben, 1777)
Cavia fulgida (Wagler, 1831)
Cavia magna (Ximinez, 1980)
Cavia porcellus (Linnaeus, 1758)
Specia salbatica C. tschudii este stramosul porcusorului domestic.
Locurile de bastina al acestei specii sunt podisurile si regiunile
stancoase ale statelor vestice a Americi de Sud: Peru, sudul Boliviei,
nord-vestul Argentinei, nordul Chilei. Numele comun: porcusor montan
(Montane Guinea Pig). Nume sinonime: cutleri, atahualpae, arequipae,
festina, osgoodi, pallidior, sodalis, stolida, umbrata.
Specia de
regiune C. aperea difera foarte putin de specia tschudii. Putin mai
mari si cu o blana mai deschisa la culoare exemplarele aperea prefera
campiile si tinuturile ierboase ale Americii de Sud, tara lor de bastina
fiind Brazilia, nordul Argentinei, Uruguay, Paraguay, Columbia,
Ecuador, Venezuela, Guiana. Multi cercetatori nu recunosc aceasta specie
ca fiind distincta de tschudii, din aceasta cauza numele din urma a
celor doi apare des impreuna (C. aperea tchudii). Numele comun: porcusor
brazilian, porcusor de camp (Brazilian Guinea Pig). Nume sinonime:
nana, guianae, pamparum, azarae, rosida, hilaria, hypoleuca, leucopyga.
Specia
C. fulgida traieste in estul Braziliei, pe teritoriile situate intre
Minas Gerais si Santa Catarina. Numele comun: porcusor cu blana
stralucitoare (Shiny Guinea Pig). Nume sinonime: nigricans, rufescens.
Specia C. fulgida este inclusa in Lista Rosie de Specii Amenintate a
IUCN, in categoria risc redus cu preocupare de conservare minima (Low
risk/Least concern).
(sursa: Uniunea Internationala pentru
Conservarea Naturii - International Union for Conservation of Nature and
Natural Resources, Contreras, L. 1996. 2006 IUCN Red List of Threatened
Species).
Specia C. magna nu are nume sinonime. Numele comun:
porcusor marisor (Greater Guinea Pig). Traieste in sud-estul Uruguayului
si in partile sudice ale Braziliei - pornind de la Rocha, si trecand
prin Rio Grande del Sur aceasta specie poate fi gasita pana in Santa
Catarina.
C. porcellus este descendentul porcusorului salbatic, varianta domestica al acestuia.
In
Peru porcusorii erau folositi de catre populatia bastinasa pentru
sacrificii religioase (ritualuri) si hrana. Cu ocazia sapaturilor in
mormintele incasilor s-au gasit multe mumii de porcusori. Chiar si
astazi traiesc langa indienii din Peru si sunt tinuti ca animale de
casa.
Domesticirea lor a inceput in jurul anului 5000 i.e.n. de
catre triburi nomazi ce traiau in barlogurile si vizuinile in stanca din
Anzi. Tot in aceasta perioada a inceput si imblanzirea cameloizilor
andini, domesticirea mamiferelor ierbivore lama si alpaca. Printre
statuetele ceramice de forme antropomorfe, plante si animale ce
apartineau civilizatiei peruviene „Moche” (intre anii 100 i.e.n. si 800
d.C.) s-a pastrat si o statueta ce reprezinta porcusorul de Guineea.
Aceasta este expusa in Lima, la muzeul ce poarta numele colectionarului
Larco Herrera.
Porcusorii de langa populatia bastinasa din Peru
poarta numele de cuy. Porcusorii cuy au fost si sunt prasiti de catre
bastinasi pentru hrana. In general au o greutate medie de 2-3 kg, mai
rar unele exemplare pot atinge 4 sau chiar 4,5 kg.
Primele insemnari
despre porcusorul de Guineea dateaza din anul 1547-ben, cand acesta era
prezentat gresit ca un rozator din Santo Domingo. In anul 1613
cronicarul peruan crestinat Felipe Guaman Poma de Ayala in lucrarea sa
ce prezinta cultura sud-americana, ne scrie si despre ceremoniile
religioase ale incasilor, acestia in fiecare an, in luna iulie
sacrificau 1000 de porcusori de guineea albi (considerat demn pentru zei
era albul) impreuna cu 100 lame in piata din Cuzco, loc numit
Huacacapata. In placuta iarbaIn unele insemnari peruviene - in editii
mai vechi ale revistelor „Garcilasso” si „Relaciones geograficas de
Indias” - porcusorul de Guineea apare sub numele de „iepure de mare de
India”, fiindu-i alaturat si numele de cuy. Iepure de india este numit
in anul 1554 si de catre naturalistul elvetian Conrad Gesner in munca sa
intitulata „Historiae animalium”, deoarece in acea vreme se credea ca
ocolind pamantul Columb a ajuns in India. Bastinasii din America sunt
numiti indieni datorita acestui mit.
In secolul al XVI-lea
marinarii olandezi au introdus in Europa populatia Cavia aperea
tschudii, acesta fiind stramosul porcusorului de Guineea domesticit.
Numele de porcusor se datoreaza faptului ca strigatul lui seamana cu
cel al purcelusului. Nu se stie exact, din ce cauza a primit numele de
Guineea, nume folosit de englezi, romani, olandezi. Circula trei
diferite variante:
- le-a fost adaugat denumirea de Guineea, deoarece au ajuns in Europa prin Guineea (Africa de Vest).
- in Anglia erau vanduti la un pret de o guinee, moneda de aur folosita in acea vreme.
- denumirea de Guineea dupa unii provine din cuvantul Guiana, numele
acestei tari din America de Sud fiind gresit pronuntat si interpretat.
Nu a putut fi combatuta niciuna dintre versiuni.
Germanii, maghiarii, rusii si polonezii le-au denumit porcusori de mare, deoarece au fost adusi de peste mari.
Raspandirea lor ca animale de companie in Statele Unite s-a produs aproximativ prin anii 1770.
Cei mai multi porcusori de laborator (cobai) sunt varietati engleze si
provin dintr-o populatie nestabilita si salbatica de pe teritoriile
Braziliei. Fiind foarte sensibili la infectii bacteriene, in secolul al
XIX-lea Robert Koch si asistentul lui, Emil Behring a folosit aceste
animale in cercetarea tuberculozei si a difteriei.
In natura
porcusorii de Guineea salbatici traiesc in grupuri de cate 5-10 indivizi
si sunt activi mai ales noaptea. Nu isi construiesc vizuina, se ascund
in crapaturile stancilor, in tufisuri, sau ocupa vizuinile parasite ale
altor animale, si isi petrec majoritatea timpului in zone cu iarba din
abundenta.
Doar porcusorul de Guineea domesticit tipa dupa hrana, dobandind acest reflex conditionat prin convietuirea cu omul.